Cuprins
Artistul contemporan Kim Hongrok
Kim Hongrok este un artist contemporan coreean care a început cu pictura și și-a extins practica spre performance, fotografie, video și instalație.
Născut în 1985, a absolvit Liceul Whimoon, apoi, în 2005, a intrat la Departamentul de Pictură al Facultății de Arte Frumoase din cadrul Universității Hongik, unde a studiat pictura.
În timpul studiilor universitare și-a amenajat un atelier propriu și a continuat să lucreze în universitate și în afara ei. Prin întâlnirile cu fotografi, realizatori video, modele, actori și oameni din alte domenii, a cunoscut metode de lucru și perspective diverse. Astfel, a devenit interesat de felul în care același eveniment poate fi interpretat diferit în funcție de poziția și experiența celui care îl privește.
Între fapt și percepție
După încheierea serviciului militar, Kim Hongrok a revenit la universitate. Încă student, în 2008 a început să dezvolte lucrări sub titlul comun «Un indiciu pentru recuperarea autenticității» și și-a început activitatea artistică. În loc să aducă în prim-plan emoțiile sau concluziile artistului, el prezenta situațiile în care erau așezate persoane, evenimente și acțiuni, lăsând publicului spațiul necesar pentru a începe să gândească singur.
Aici, «expresia obiectivă» nu înseamnă că perspectiva artistului sau orientarea valorică a lucrării dispare. Judecata artistului intervine inevitabil în alegerea unui subiect și în construirea unei situații. Obiectivitatea urmărită de Kim Hongrok era mai apropiată de o atitudine care reduce punerea în scenă emoțională și explicația directă, astfel încât subiectul și situația să apară mai întâi în fața privitorului.
Un indiciu pentru recuperarea autenticității: Spălatul pe dinți
Începută în 2008, «Un indiciu pentru recuperarea autenticității: Spălatul pe dinți» este o serie de performance-uri și lucrări fotografice care plasează o acțiune cotidiană, repetată de mulți oameni, printre persoane diferite și în locuri diferite.
Spălatul pe dinți este, de obicei, un act de igienă realizat într-un spațiu privat. Artistul a mutat această acțiune în fața unei opere de artă, într-un atelier în timpul unui curs de desen după nud și într-un cinematograf. Semnificația lucrării depășește însă prezentarea unui gest familiar în locuri nefamiliare. Spălatul pe dinți funcționează ca un act care invită publicul să reconsidere, într-o singură scenă, relațiile dintre artist și operă, student și subiect creator, artă și industrie.
Un indiciu pentru recuperarea autenticității: Jongsik Choi
Un indiciu pentru recuperarea autenticității: Jongsik Choi / Imprimare Lambda, 2008, Kim Hongrok
Două persoane se spală pe dinți în fața unei lucrări de Jongsik Choi. În loc să înfățișeze oameni care privesc o operă de artă, lucrarea plasează în același cadru opera și acțiunea corporală cotidiană realizată de Choi în fața propriei sale lucrări. Astfel, îi invită pe privitori să reconsidere relația care se formează între persoana care a creat o operă și opera însăși.
Un indiciu pentru recuperarea autenticității: Curs de desen după nud
Un indiciu pentru recuperarea autenticității: Curs de desen după nud / Imprimare Lambda, 2008, Kim Hongrok
Acest performance a avut loc în timpul unui curs de desen după nud. În cadrul unui curs dedicat observării și desenării corpului uman, artistul a ales în mod independent acțiunea de a se spăla pe dinți și a transformat-o într-o lucrare.
Pozițiile studentului și ale artistului se suprapun într-o singură scenă. Chiar și în procesul educațional se conturează un subiect creator care concepe și realizează o lucrare pe baza propriei judecăți. Lucrarea nu limitează studentul la cineva care încă nu a devenit artist, ci îl privește ca pe un artist care deja creează și realizează lucrări în mod independent.
Un indiciu pentru recuperarea autenticității: Megabox
Un indiciu pentru recuperarea autenticității: Megabox / Imprimare Lambda, 2008, Kim Hongrok
Mai multe persoane stau împreună și se spală pe dinți la COEX Megabox. Pe lângă cei adunați pentru realizarea imaginii, trecătorii din zonă au fost invitați să participe, iar unii li s-au alăturat pe loc, spălându-se pe dinți ca parte a producerii lucrării.
Filmul își întâlnește publicul prin sistemul industrial de producție, distribuție și proiecție. Arta vizuală întâlnește, de asemenea, societatea în structurile creației, expunerii, circulației și comerțului.
Lucrarea reunește într-un singur cadru ceea ce filmul și arta vizuală au în comun: ambele sunt forme de expresie artistică ce există în condiții comerciale. Ea îi invită pe privitori să reconsidere percepțiile și atitudinile diferite prin care caracterul industrial al filmului este acceptat cu ușurință, în timp ce arta vizuală este privită exclusiv ca un domeniu pur, separat de piață.
În cele trei lucrări, spălatul pe dinți devine un mijloc de a muta o acțiune cotidiană într-un loc nefamiliar și un act care pune din nou în discuție granițele dintre artist și operă, student și subiect creator, artă și industrie.
Un indiciu pentru recuperarea autenticității: Seok-cheon Hong
Un indiciu pentru recuperarea autenticității: Seok-cheon Hong
Un indiciu pentru recuperarea autenticității: Seok-cheon Hong / Imprimare Lambda, 2011, 120 × 120 cm, Kim Hongrok
După ce Seok-cheon Hong și-a făcut publică identitatea sexuală în 2000, a părăsit, pe rând, programele de televiziune în care apărea. După o perioadă îndelungată, perspectiva societății și a mass-mediei s-a schimbat, iar el a revenit în televiziune și și-a reluat activitatea. Kim Hongrok a realizat această lucrare împreună cu el în 2011.
În loc să judece schimbările personale ale lui Seok-cheon Hong, lucrarea îi invită pe privitori să analizeze cum s-a modificat perspectiva societății și a mass-mediei asupra lui. Nu îi definește identitatea printr-o singură explicație, ci ia ca subiect schimbările din percepțiile care îl înconjoară.
O gamă extinsă de medii, cu rădăcini în pictură
Ulei pe pânză, 120 × 120 cm, 2010, Kim Hongrok
Kim Hongrok a continuat să picteze chiar și în timp ce și-a extins mijloacele de expresie spre fotografie, performance și instalație. Nu a abandonat pictura pentru a trece la alte medii, ci a ales mediul în funcție de subiectul și metoda fiecărei lucrări.
Tempera cu ou pe panou de lemn, 2004, din portofoliul depus pentru admiterea la Universitatea Hongik, Kim Hongrok
Ulei pe pânză, 2007, Autoportret, Kim Hongrok
Lucrarea în tempera cu ou din 2004, autoportretul din 2007 și pictura în ulei din 2010 arată că practica lui Kim Hongrok a început cu pictura. Fotografiile, performance-urile, lucrările video și instalațiile ulterioare pot fi înțelese mai degrabă ca o extindere a mijloacelor de expresie decât ca o ruptură de pictură.
Prima expoziție personală
Un indiciu pentru recuperarea autenticității: Bussot, Raul
Un indiciu pentru recuperarea autenticității: Bussot, Raul / instalație, performance, video, fotografie, text / performance de cinci zile, spațiul expozițional deschis 24 de ore / 2013 / Kim Hongrok
«Un indiciu pentru recuperarea autenticității: Bussot, Raul» este prima expoziție personală a lui Kim Hongrok, dedicată experienței familiei Bussot, care a plecat din Cuba pe o plută spre Statele Unite în 1993. S-a deschis pe 25 martie 2013, la douăzeci de ani de la începutul călătoriei, și a durat până pe 31 martie.
La călătorie au participat doi copii, unul de patru ani și celălalt de cinci; Raul Bussot Jr. avea atunci cinci ani. Potrivit amintirilor familiei, Raul Bussot și însoțitorii săi au pregătit pluta într-o pădure de mangrove, ferindu-se de supravegherea pazei de coastă cubaneze, și au ieșit pe mare noaptea.
Raul Bussot Jr. își amintea cum se sprijineau unii de alții pentru a împărți căldura în marea rece și cum spera că în Statele Unite va putea vedea desene animate fără întreruperi de curent. Familia a fost surprinsă de furtună, s-a abătut de la traseu și a plutit în derivă cinci zile. Mai întâi a fost observată de o ambarcațiune de pescuit, apoi salvată de Paza de Coastă a Statelor Unite.
Kim Hongrok s-a întâlnit cu Raul Bussot Jr. și l-a intervievat despre experiența familiei sale. În 2013, după douăzeci de ani, a construit o plută de aceeași mărime și formă, folosind fier, aluminiu, roți de bicicletă și vâsle, și a instalat-o în spațiul expozițional.
Artistul și Raul Bussot Jr., devenit între timp adult, au mâncat, au dormit și au trăit pe plută timp de cinci zile. Pornind de la proviziile pregătite atunci de familie, au folosit Spam, ciocolată și apă în performance. Galeria a rămas deschisă douăzeci și patru de ore pe zi pe întreaga durată a performance-ului.
În această lucrare, privitorii nu au rămas în afară, observând pur și simplu un rezultat finalizat. S-au apropiat de spațiul în care trăiau artistul și Raul Bussot Jr., le-au ascultat povestea și au vorbit cu ei; și aceste întâlniri au devenit parte a performance-ului.
Video înregistrat de Paza de Coastă a Statelor Unite / Florida, SUA / 6 minute 50 de secunde / 1993
În galerie au fost prezentate și imagini care documentau călătoria și salvarea din 1993. Așezând în același spațiu documentul istoric și performance-ul realizat douăzeci de ani mai târziu, expoziția le-a permis privitorilor să analizeze relația dintre experiența trăită, memorie și reconstituire.
Expoziția a pus ruptura dintre Statele Unite cu un sistem liberal și Cuba cu un sistem socialist alături de relația dintre Republica Coreea și Coreea de Nord. Astfel, a comparat într-o singură lucrare diferențele dintre sisteme din perioade și locuri distincte.
Exact douăzeci de ani mai târziu, în 2013, artistul a adus plecarea familiei Bussot din Cuba socialistă către Statele Unite liberale în 1993 într-un spațiu expozițional din Coreea de Sud. Pe măsură ce relația dintre Statele Unite și Cuba era recitită prin cea dintre Coreea de Sud și Coreea de Nord, valorile și simbolurile a două timpuri și locuri distincte se intersectau.
Călătoria familiei Bussot este prezentată nu doar ca o experiență a migrației într-o anumită regiune, ci ca un eveniment în care o familie și-a ales direcția vieții între sisteme politice diferite. Experiența ei arată publicului contemporan valoarea și însemnătatea liberalismului pentru viața oamenilor, prin garantarea alegerii individuale și a libertății de mișcare.
Raul Bussot Jr. și artistul Kim Hongrok sunt așezați pe plută în timpul performance-ului. În spatele lor se vede textul care documentează călătoria pe mare a familiei Bussot.
Vedere a spațiului expozițional care reunește pluta, portretele fotografice și videoul cu interviul.
Vedere a expoziției în care instalația cu pluta și videoul care documentează călătoria și salvarea din 1993 sunt amplasate față în față.
Perete al expoziției cu portretele fotografice ale familiei Bussot și ale persoanelor care au împărtășit călătoria.
Perete al expoziției cu textul care documentează desfășurarea călătoriei familiei Bussot.
Performance-ul nu a fost o încercare de a reproduce întocmai experiența de acum douăzeci de ani. Prin condițiile limitate de spațiu, timp și hrană, lucrarea a urmărit să se apropie de memoria unei familii și să împărtășească publicului contemporan sensul alegerii în favoarea libertății.
Potrivit amintirilor familiei Bussot, prima mâncare după sosirea în Statele Unite în 1993 a fost de la McDonald’s. Pornind de la această amintire, Kim Hongrok și Raul Bussot Jr. au mâncat de la McDonald’s pe plută în ultima zi a performance-ului din 2013. Această experiență a dus la cea de-a doua expoziție personală a lui Kim Hongrok, „Un indiciu pentru recuperarea autenticității: McDonald’s”, organizată în același an.
Kim Hongrok și Raul Bussot Jr. mănâncă mâncare de la McDonald’s pe plută în ultima zi a performance-ului, 30 martie 2013
A doua expoziție personală
Un indiciu pentru recuperarea autenticității: McDonald’s
„Un indiciu pentru recuperarea autenticității: McDonald’s” / particule fine de diamant pe ambalaj de hamburger, 2013 / Kim Hongrok
«Un indiciu pentru recuperarea autenticității: McDonald’s» a fost a doua expoziție personală, organizată în 2013. Kim Hongrok a adăugat particule fine de diamant pe ambalaje de hamburger McDonald’s colectate în mai multe orașe.
Pentru familia Bussot, McDonald’s a rămas în memorie drept prima mâncare întâlnită după sosirea în Statele Unite; în cadrul lucrării, apare ca o experiență concretă a primei întâlniri cu liberalismul și societatea capitalistă. Pentru un alt privitor poate fi o masă cotidiană sau o marcă internațională familiară. Lucrarea arată că același obiect poate purta sensuri și valori diferite, în funcție de experiența personală, loc și timp.
Kim Hongrok a adăugat pe ambalaje produse în masă și aruncate după folosire particule fine de diamant cu preț și valoare de schimb ridicate pe piața capitalistă. Materialul denumit diamond dust în aceste lucrări nu este pulbere, ci este alcătuit din diamante naturale extrem de mici, cu multe fațete care pot reflecta lumina.
Un produs de consum aruncat după folosire și o piatră prețioasă se întâlnesc pe aceeași suprafață. Urma consumului cotidian, care pentru o familie a reprezentat începutul experienței capitalismului, se leagă de un obiect în care se concentrează o valoare de piață ridicată. Fără a indica direct capitalismul prin cuvinte sau sloganuri, relația dintre cele două materiale dezvăluie condensat spectrul larg al valorilor formate în interiorul său.
Un indiciu pentru recuperarea autenticității: Chicago, SUA / particule fine de diamant pe ambalaj de hamburger, 2013 / Kim Hongrok
Un indiciu pentru recuperarea autenticității: Ho Și Min, Vietnam / particule fine de diamant pe ambalaj de hamburger, 2013 / Kim Hongrok
Un indiciu pentru recuperarea autenticității: Buenos Aires, Argentina / particule fine de diamant pe ambalaj de hamburger, 2013 / Kim Hongrok
Potrivit materialelor expoziției de la acea vreme, artistul a colectat, cu ajutorul multor persoane, ambalaje McDonald’s din douăzeci de țări. Fiecare lucrare a primit numele orașului și al țării în care fusese colectat ambalajul. Seria a reunit astfel urmele producției, distribuției și consumului aceleiași mărci globale în regiuni diferite.
Potrivit însemnărilor artistului, el a solicitat ajutorul ambasadelor coreene din mai multe țări și al altor organizații pentru a colecta ambalajele. Choi Siwon și-a informat fanii internaționali despre campania de colectare, iar persoane care locuiau în străinătate au participat și ele la strângerea materialelor.
Artistul a consemnat că, în timpul colectării, a primit din unele regiuni răspunsuri potrivit cărora acolo nu existau restaurante McDonald’s. Seria include astfel și faptul că prezența McDonald’s varia atunci de la o regiune la alta.
În această serie, McDonald’s este atât prima mâncare întâlnită de familia Bussot în Statele Unite, cât și un obiect prin care capitalismul a fost experimentat concret în consumul cotidian și în producția și distribuția globale. Așezând împreună un obiect de consum zilnic, aruncat după folosire, și o piatră prețioasă cu un preț și o valoare de schimb cu adevărat ridicate, lucrarea arată cum se creează și se schimbă forme diferite de valoare în capitalism.
Procesul prin care un ambalaj destinat aruncării întâlnește particulele fine de diamant, devine operă de artă și dobândește o valoare nouă se leagă de funcționarea capitalismului, în care valoarea se creează și se extinde prin producție, distribuție, schimb și creație. Prin capitalismul trăit de familia Bussot după sosirea în Statele Unite, lucrarea reexaminează alegerea individuală, oportunitățile și posibilitățile de a crea valoare.
Lucrări din serie au fost expuse și la LA Art Show, desfășurat la Los Angeles Convention Center în 2014.
A treia expoziție personală
Un indiciu pentru recuperarea autenticității: Sclavă sexuală militară
Un indiciu pentru recuperarea autenticității: Sclavă sexuală militară / video și instalație, 2015 / Kim Hongrok
«Un indiciu pentru recuperarea autenticității: Sclavă sexuală militară» a fost a treia expoziție personală a lui Kim Hongrok, desfășurată între 23 iulie și 23 august 2015.
În locul expresiei larg răspândite «femei de reconfortare ale armatei japoneze», artistul a folosit în titlul expoziției cuvintele «militar», «sex» și «sclavă». Astfel, a urmărit să dezvăluie mai direct natura războiului și a violenței sexuale instituționalizate abordate de expoziție.
Expoziția a înregistrat prin video, fotografie și instalație cinci victime ale sistemului de «femei de reconfortare» al armatei japoneze, care erau în viață la realizarea lucrării în 2015: Ok-seon Park, Ok-seon Lee, Soon-ok Kim, Kun-ja Kim și Il-chool Kang.
Cele trei expoziții personale au format un parcurs de cercetare a modului în care sistemele și istoriile diferite afectează viețile individuale. Prin alegerea și deplasarea unei familii, prima a abordat valoarea și importanța liberalismului. Prin combinarea unor obiecte diferite, a doua a analizat valorile formate în capitalism și semnificația lor. A treia a documentat consecințele imperialismului în viețile individuale prin chipurile și privirile celor cinci femei.
Un indiciu pentru recuperarea autenticității: Ok-seon Park
Fotografie, 2015 / Kim Hongrok
Un indiciu pentru recuperarea autenticității: Ok-seon Lee
Fotografie, 2015 / Kim Hongrok
Lucrarea proiectează imaginile video ale celor cinci femei pe un ecran alb din bumbac, cu dimensiunile de 3 × 2 m.
În imaginile video, cele cinci femei nu reconstituie abuzurile trăite și nu rostesc replici pregătite special. Stau pe un scaun și privesc spre cameră, reducând gesturile care accentuează o anumită emoție. Privitorul le întâlnește privirile la același nivel al ochilor, în imagini proiectate aproape la dimensiunea reală.
Potrivit însemnărilor de lucru ale artistului, unele dintre cele cinci femei au întrebat în timpul filmării dacă imaginile erau pentru un reportaj de știri sau pentru un portret destinat ceremoniilor funerare. După ce au aflat că filmarea era pentru o operă de artă, unele și-au aranjat părul sau și-au schimbat hainele înainte de a se așeza în fața camerei.
Această structură era legată de o metodă de lucru care urmărea să le înregistreze pe cele cinci nu ca figuri limitate la o singură emoție sau la o imagine despre cum ar trebui să arate o «victimă», ci ca persoane distincte numite Ok-seon Park, Ok-seon Lee, Soon-ok Kim, Kun-ja Kim și Il-chool Kang.
Un indiciu pentru recuperarea autenticității: Il-chool Kang
Fotografie, 2015 / Kim Hongrok
Un vizitator întâlnește privirea regretatei Kun-ja Kim în video
Scaunul folosit la filmarea celor cinci femei a fost așezat și în spațiul expozițional. Prin poziționarea față în față a scaunului din video și a scaunului real, timpul filmării a fost legat de timpul expoziției.
Privitorii puteau să se așeze pe scaun și să întâlnească privirea persoanei din video la același nivel al ochilor. Scaunul a devenit un mijloc de legătură între cele cinci femei participante la filmare și privitorii de astăzi, permițându-le să se afle față în față.
Kun-ja Kim s-a născut în Pyeongchang, provincia Gangwon, în 1926. În 1942 a fost dusă cu forța într-o «stație de reconfortare» a armatei japoneze din Hunchun, provincia Jilin, China, unde a fost supusă abuzurilor timp de aproximativ trei ani, până la eliberare, după care s-a întors în Coreea.
În 2007, a depus mărturie despre abuzurile suferite la o audiere în cadrul Comisiei pentru Afaceri Externe a Camerei Reprezentanților din SUA. În 2000 și 2006, a donat către The Beautiful Foundation câte 50 de milioane de won, în total 100 de milioane de won, punând bazele «Fondului bunicii Kim Kun-ja». Cu donații suplimentare din partea cetățenilor, până în iulie 2017 fondul a sprijinit taxele de studiu pentru aproximativ 250 de studenți care părăsiseră instituții de protecție a copilului.
Pentru mărturia și activitatea sa caritabilă, Kun-ja Kim a primit Medalia Camelia a Ordinului Meritului Civil în 2014. Lucrarea realizată în 2015 o surprinde și purtând medalia.
Kun-ja Kim a murit la 23 iulie 2017.
După realizarea lucrării, Soon-ok Kim a murit la 5 decembrie 2018, Ok-seon Park la 7 septembrie 2024, iar Il-chool Kang la 28 martie 2026.
Un indiciu pentru recuperarea autenticității: Kun-ja Kim
Fotografie, 2015 / Kim Hongrok
Această lucrare nu reduce istoria victimelor sistemului de «femei de reconfortare» al armatei japoneze la o singură explicație sau emoție. Ea așază numele, chipurile și privirile celor cinci femei în fața publicului contemporan și îl invită să privească urmările imperialismului și ale războiului în viețile individuale.
Imaginile video și scaunul folosit la filmare le permit și privitorilor de astăzi, care nu le pot întâlni personal pe cele cinci femei, să le privească imaginile la același nivel al ochilor.
Autenticitate, indiciu, recuperare
«Autenticitatea» din titlul lucrării desemnează motivul de la originea ei și esența acesteia, dincolo de imaginile de la suprafață și de evaluările familiare ale subiectelor și evenimentelor abordate. În loc să fixeze interpretarea într-o singură concluzie, lucrarea lasă loc apropierii de această origine din perspective și în împrejurări diferite.
Practica lui Kim Hongrok se concentrează pe prezentarea unor persoane, obiecte și evenimente concrete, astfel încât privitorii să gândească singuri, în loc să primească o interpretare prestabilită. Aceasta nu înseamnă că perspectiva sau valorile lucrării sunt neclare. Artistul alege ceea ce consideră important și construiește situații, lăsând publicul să le examineze singur semnificația.
«Indiciul» din titlul lucrării nu este o concluzie, ci un fir de la care începe gândirea. Elemente concrete, precum o acțiune cotidiană, chipul unei persoane, memoria unei familii sau un ambalaj aruncat după folosire, îndeplinesc acest rol.
«Recuperarea» se referă mai puțin la o întoarcere completă la o stare trecută și mai mult la un proces de reconsiderare a evenimentelor, obiectelor și persoanelor devenite familiare, în încercarea de a ne apropia de esența lor.
Seria «Un indiciu pentru recuperarea autenticității» a pornit de la spălatul cotidian pe dinți și a continuat cu privirea societății asupra unei persoane, alegerea și deplasarea unei familii, valoarea liberalismului, valorile formate în capitalism și chipurile victimelor războiului.
Prin lucrări diferite, Kim Hongrok îi îndeamnă pe privitori să reexamineze ceea ce credeau că știu deja și să reflecteze la semnificația libertății, alegerii, valorii și demnității umane în viața individului.